De ce este DOLARUL american moneda de rezervă internațională? (P)

La momentul actual există peste 180 de valute în lume. Acestea fie sunt unice țărilor emitente, fie sunt folosite drept bani în mai multe state precum în zona euro. Totuși, de-a lungul vieții noastre, cei mai mulți dintre noi vom întâlni doar câteva din aceste 180 de valute.

Printre cele mai cunoscute valute se numără dolarul american, euro, francul elvețian, lira sterlină, yenul japonez și dolarul canadian. Dar chiar și dintre acestea, dolarul american deține poziția superioară dintre acestea. Dacă doriți să călătoriți într-o țară exotică, iar casa de schimb valutar nu deține valuta țării respective, veți achiziționa dolari.

Haideți să vedem… de ce?

Începuturile dolarului american

Denumirea de „dolar american” provine de la monedele de argint spaniole denumite „dolari”, care circulau în America Latină între secolele XVI și XIX. Monedele erau cunoscute și drept „8 reales” sau „piece of eight” („piesă de opt”). Ele aveau aceleași caracteristici precum cele produse în Mexic și Peru, fiind de 27 de grame de argint cu o puritate de 93,1%. Astfel, monedele aveau un conținut de 25,14 grame de argint pur.

Primii dolari creați de coloniile americane au apărut în anul 1861. Acest fenomen a avut loc la patru ani după adoptarea Legii Monedei, prin care dolarii spanioli și peso mexicani erau scoși în afara circulației.

Un aspect negativ constă în faptul că acești primi dolari americani au fost folosiți drept sursă financiară pentru Războiul Civil început în 1861. În cei patru ani de război între Nordul care dorea abolirea sclaviei, și Sudul care voia menținerea acesteia, au fost creați 1,5 miliarde de dolari. În banii de astăzi, asta înseamnă aproape 30 de miliarde de dolari.

Etalonul aur

Odată cu încetarea Războiului Civil și a pierderii statelor din sud, Confederația a trebuit reconstruită. Acest aspect a implicat un vast proces de industrializare, care a atras forță de muncă din toate colțurile lumii.Între 1870 și 1900, conform datelor Congresului American, peste 12 milioane de imigranți s-au stabilit în Statele Unite. Majoritatea acestora erau irlandezi, germani și englezi, dar chiar și chinezi.

Cele două Războaie Mondiale au devastat Europa, prilej care a permis reconstrucția acesteia cu ajutorul americanilor. Doar în Primul Război Mondial, Trezoreria SUA a acordat împrumuturi de 9,5 miliarde de dolari Antantei. Astăzi, suma echivalează cu 150 de miliarde de dolari.

Înspre finalul celui de-Al Doilea Război Mondial în 1944, la 13 ani după renunțarea la etalonul aur al Marii Britanii, SUA a decis organizarea unei conferințe în Bretton Woods, New Hampshire. În cadrul evenimentului, 44 de țări au decis să creeze un sistem de convertibilitate în dolari susținuți de aur. Astfel, a luat naștere un etalon aur intermediar. Dolarul american era legat de aur la o rată de schimb de 35 de dolari pentru o uncie de aur (31,1 grame). Celelalte 43 de valute se puteau preschimba în dolari, și abia ulterior în aur.

Sistemul nu mai necesita securizarea rezervelor de aur ale țărilor membre ale acestei înțelegeri, ci puteau deține strict dolari americani. Aceștia, puteau fi convertiți în aur oricând o cereau națiunile membre.

Această decizie a permis dolarului american să fie răspândit în întreaga lume, reprezentând un punct de cotitură în dominația acestuia ca valută de rezervă internațională.

Ruperea dolarului de aur

Încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial a dus la o stabilitate atât în SUA, cât și în Europa. Desigur, momente incerte au continuat să existe, mai ales când URSS a depus arme nucleare în Cuba, la nici 700 de kilometri de coasta Floridei.

În pofida acestor conflicte externe, SUA a prosperat intern. Societatea era separată în trei clase, cu cea de mijloc și de jos beneficiind de un sistem monetar stabil. Existența acestuia a asigurat o inflație joasă, absența speculației excesive pe burse, dar mai ales o monedă a cărei valoare era legată de un activ stabil – aurul.

Totuși, începând cu anii 1960, stabilitatea etalonului aur a început să fie chestionată. Finanțarea Războiului din Vietnam, dar și a proiectului „The Great Society” („Marea Societate”) au constrâns menținerea valorii de 35 de dolari pentru o uncie troy de aur. Dacă în urma deciziei de la Bretton Woods s-a stabilit ca Rezerva Federală – banca centrală a SUA – să susțină dolarii nou-creați cu doar 20% din aurul necesar conform raportului de 35 de dolari pentru uncie, în 1968 procentul scăzuse la 5%.

Acest fenomen a fost exacerbat de decizia Franței de a-și converti deținerile de dolari americani în aur.

Constrângerea cauzată de aceste fenomene l-au forțat pe Președintele Richard Nixon să rupă legătura dintre dolarul american și aur pe data de 15 august, 1971. Deși decizia era intitulată inițial drept „temporară”, de atunci, dolarul a pierdut 98% din valoare față de aur.